joi, 26 ianuarie 2012

Recunostinta


Sunt foarte norocoasa si, cum spunea Umberto Eco, in viata exista semne. Trebuie doar sa stii sa le identifici ca atare.

Ieri am facut pana de cauciuc. Sau mai corect spus, am provocat o pana de cauciuc, dat fiind faptul ca am incalecat - cu roata si nu tocmai delicat - o bordura. Cauciucul s-a rupt, in sensul ca se putea baga un deget in el, prin urmare de nerecuperat (nu ca nemtii ar recupera ceva in privinta asta; aici termenul de vulcanizare pur si simplu nu exista, ei nu vulcanizeaza, ci inlocuiesc).

Bineinteles ca m-am dat de ceasul mortii (iar am comis-o, nu-s buna de nimic, alti bani alta distractie, fir-ar sa fie si inca vreo cateva expresii, prea deocheate pentru a le mentiona). 
Retrospectiv insa, realizez ca am avut de 4 ori noroc:

1) Faptul s-a consumat in parcarea firmei, deci n-am fost in situatia de a nu mai putea ajunge la serviciu;
2) Aveam in masina roata de rezerva + plus tot necesarul de scule trebuincioase pentru inlocuirea rotii;
3) Doi colegi rugati si ambii gata sa schimbe roata; deoarece unul din ei a trebuit sa plece mai devreme, s-a ocupat celalalt coleg, inlocuind-o intr-un sfert de ora (sper ca-i place vinul romanesc, ca am un Murfatlar pregatit pentru el);
4) Astazi, la service (unde am luat cauciucuri noi), ni s-a spus ca fostele erau intr-o stare destul de proasta. Nu intr-atat incat sa nu se mai poata merge cu ele - la inspectia tehnica din aprilie au trecut fara probleme - dar pentru o persoana lipsita de experienta ca mine, un drum inghetat de exemplu ar fi putut fi periculos. Mecanicul a conchis ca "era si cazul" sa fie schimbate. Ceea ce n-am fi avut de gand sa facem inca, daca nu izbuteam ieri sa ma sui pe bordura.

Adaugand la asta inca vreo cateva aspecte - printre altele, faptul ca-n urma cu 2 saptamani am derapat pe gheata, ajungand cu masina intoarsa la 90 de grade pe contrasens si nu s-a intamplat absolut nimic (nu venea nimic nici din fata nici din spate, am derapat intr-o zona unde era doar pamant acoperit cu zapada moale deci no harm done, am reusit sa redresez masina si sa ajung safe la destinatie) - nu pot concluziona decat ca sunt foarte, foarte norocoasa. 

Imi impreunez mainile si-mi ridic privirea.  Multumesc...:)

3 comentarii:

habarnam spunea...

Ciudat, parca suntem programati genetic sa vedem partea goala a paharului. Dar daca analizezi mai bine, intotdeauna exista un lucru bun in fiecare intamplare, la prima vedere rea.

A.O. spunea...

Singurul motiv care ma tine pe mine in orasul asta mare si murdar, este faptul ca urasc sa conduc... Noroc din asta am avut si eu..dar prefer sa nu il fortez :)

Deci tine ochii deschisi la "semne" ;)

Greta spunea...

@Habarnam, eu cu siguranta sunt setata sa vad numai jumatatea goala. Cel putin in primele momente / zile dupa consumarea faptului. Abia ulterior ajung la concluzia ca "in final, n-a fost CHIAR atat de rau cum credeam.... de fapt.... n-a fost rau deloc.... de fapt.... bine ca s-a intamplat asa!".
Pot spune ca e o mentalitate destul de paguboasa.

@A.O., incerc. Dar am senzatia ca desi le vad, nu stiu sa le interpretez. Probabil ca si interpretarea corecta e, in sine, un semn....