luni, 10 februarie 2014

Cinci feluri de a-mi câştiga inima (Blog Challenge 1)


Dacă nu mă apuc mai repede de leapşa preluată de la Mara, o să uit şi eu de ea, şi voi. Aşadar, să încep cu începutul (notaţi prima platitudine din postarea asta... hm, şi nu sunt decât la al doilea rând) şi să reflectez la cinci moduri în care am fost, ca să spunem aşa, cucerită ;)) Zic asta, abordând cerinţa din perspectiva "femeia cucerită de bărbat", cum văd că au abordat-o şi alte bloggeriţe care-au preluat leapşa. 

A devenit omul meu acel bărbat care:

1. Este deştept. Nimic nu mi se pare mai seducător decât inteligenţa. Şi spunând asta nu am în vedere numai cultura generală; este şi ăsta un factor, dar nu singurul. Mă refer mai degrabă la curiozitatea intelectuală care te face să vrei să ştii mereu mai mult şi din domenii cât mai diverse, să pui întrebări, să te intereseze atât muzica modernă, cât şi instalarea unei plăci de sunet, de exemplu.

2. Îi place să călătorească. Din punctul ăsta de vedere, sunt o persoană pe cât de curioasă şi dornică de experienţe, pe atât de convenţională. N-o să mă găsiţi niciodată frăsunindu-mă prin Nepal sau explorând natura în Papua Noua Guinee, dar cu siguranţă sunt toate şansele să daţi de mine la obiective turistice consacrate, despre care se scrie în toate ghidurile de călătorie. În egală măsură stau şi la plajă cu plăcere, contemplez un balcon cu jardiniere pline de flori, intru în prima gelaterie pe care-mi cad ochii şi beau o cafea în piaţa centrală a vreunui oraş în care mă aflu.
(Notă: am scris despre mine, dar am vorbit despre el).


3. Mă cunoaşte mai bine decât oricine. Fiindcă de la bun început a vrut să ştie cât mai multe despre mine, şi-a dorit să mă cunoască şi să mă înţeleagă. Acest aspect a avut şi are o continuă influenţă pozitivă în relaţia noastră. Ştiu că-i pot povesti fără să se plictisească despre absolut orice şi oricine - şi asta înseamnă un "capital" imens. Şi tot aici se încadrează faptul că putem sta de vorbă pe orice temă - de la mitologie greacă la ultimele noutăţi din actualitatea internaţională.

4. Îmi acordă libertate, îmi respectă hobby-urile şi nu este posesiv. Am nevoie de spaţiul meu personal şi de timp cu şi pentru mine, iar din punctul ăsta de vedere sunt pretenţioasă, aş spune chiar sclifosită. După cum n-aş fi putut trăi nici măcar o zi cu un bărbat care m-ar fi sufocat cu gelozii. Viaţa cu o astfel de persoană mi se pare înspăimântătoare.

5. Are umor şi suflet bun. Ca să zic aşa, dacă nu ne-am distra foarte bine unul cu altul, viaţa n-ar avea niciun haz. Mi-e drag să râdem împreună. Iar bunătatea lui mă ajută să trec peste momentele când nu găsesc nimic de râs.

6 comentarii:

Anonim spunea...

bun clasament (sau top), cam pe-aici ma invart si eu, numai ca nu am fost asa norocoasa la anumite capitole. Sa le luam pe rand.

1. Sa fie destept. CLAR, de la asta nu putem face rabat. Am alergie la prostie de altfel...

2. Aici am scrantit-o rau de tot... dar nu sufar foarte tare pentru ca nici eu nu ma omor calatorind. Ar fi mers nitel mai multe drumetii, dar poate la pensie cu nepotii ne revansam.

3. Cred ca nu are incotro... ca sa supravietuiasca si sa nu o ia razna trebuie sa ma cunoasca.

4. Nici aici n-am nimerit-o, dar cu timpul s-a mai imblanzit. Asta dupa ce a pus in aplicare punctul 3 :)

5. La mine asta e pe locul 2. Bine, are un umor mai deosebit... dar are suflet bun. Se pune? Imi place tare mult cand povesteste; povesteste cu mult umor tot felul de peripetii, insa in marea majoritate a timpului este foaaarte serios.

Imi place ca pot sa ma bazez pe el in orice situatie.
Imi place ca stam de vorba pana la 3 dimineata si ne facem planuri sau discutam ca mosii despre ce a fost.
Imi place ca e mai cerebral decat mine, altfel nu stiu unde ajungeam... Imi place ca nu ma plictisesc niciodata cu el.
Imi place.


Mi-am adus aminte despre o intamplare din liceu cu un coleg care se tinea enervant de scai dupa mine dar era cam timid, si scria poezii, si era tot timpul de acord cu ce ziceam eu. Si pentru ca era mereu de acord ma enerva si nu imi placea si nu il bagam in seama. Pana intr-o zi cand m-a rugat sa il duc pana la Bucuresti cand aveam eu un drum. Si pe drum a vorbit cu tatal meu (cu care de altfel ma mandresc ca este un om foarte destept) despre niste chestii de am ramas cu gura cascata. Era baiatul asta o enciclopedie ambulanta. Si vorbea frumos. Si mi-a picat cu tronc. Si dupa cateva zile i-am trimis un sms cu 'sunt fierbinte, ne vedem?' ("sunt fierbinte" era o gluma la moda la noi in clasa la vremea aceea care nu insinua nimic nelalocul ei). Si el imi raspunde "sunt ocupat, pune gheata" :)) Si ocupat a ramas :) P.S. de la el e tabloul cu barca si cu apusul de soare :)

Vero.



Carmen spunea...

Greta,am mai incercat de cateva ori sa postez un comentariu,nu stiu de ce dar nu am reusit.Nu conteaza,perseverez.Ca sa iti spun ca te citesc cu drag,interes si placere.

thea spunea...

Eu nu pot sa spun concret cum mi-a cucerit inima, ca a fost prea dintr-o data :). Dar s-a dovedit, si inca se dovedeste, ca e cel mai bun lucru care ni s-a intamplat. Nu semanam nici pe departe, io-s energica, el e calmul. Dar ne completam perfect! Radem mult, dar suntem si seriosi; povestim mult, dar putem sa si tacem fara sa ne simtim stingheri. N-avem aceleasi hobby-uri, dar ne acordam unul altuia timp pentru propriile hobby-uri.
Si peste toate astea, gateste dumnezeieste :))

Greta spunea...

Vai, ce dur a fost momentul cu "sunt ocupat, pune gheaţă" :( Mai ales în liceu, când lucrurile sunt luate mult mai în serios, comparativ cu anii de mai târziu, când mai creştem.

Mă recunosc în ce ai scris că-ţi place. Sau îl recunosc pe el :)) La fix mi se potriveşte asta: "Imi place ca e mai cerebral decat mine, altfel nu stiu unde ajungeam... Imi place ca nu ma plictisesc niciodata cu el."
Oh, da!!! Noroc de el că are capul pe umeri şi minţile unde trebuie... că dacă-mi semăna la asta, eram pierduţi :))

Greta spunea...

Daaa, asta cu gătitul e un mare avantaj!!! Şi la noi, el o face mult mai des ca mine.
În altă ordine de idei - cât de minunate sunt acele tăceri, lângă omul tău... :)

Greta spunea...

Carmen, iar am găsit comentariul tău în Spam, efectiv nu ştiu de ce, ce fel de conflict are loc între platforme.... :( Îţi mulţumesc din tot sufletul pentru aprecieri, iar faptul că rămâi în continuare alături de mine şi mă citeşti, în ciuda enervantului aspect al spam-uirii comentariilor, înseamnă ENORM pentru mine :)