miercuri, 12 martie 2014

Lucruri în care cred (Blog Challenge 2)


Cea de a doua temă din leapşa bloggeristică pe care-am început-o acum câteva săptămâni mă invită să vorbesc despre nişte convingeri ale mele, despre nişte lucruri în care cred. Mă rog, dacă aş fi scris postarea asta cu două-trei săptămâni în urmă, ar fi sunat oarecum diferit şi mai naiv; lăsând la o parte acest aspect (care încă e de natură să-mi dea junghiuri în ficat), iată câteva dintre concluziile la care am ajuns până la această venerabilă vârstă :)


- Una dintre cele mai importante premise ale dezvoltării emoţionale şi evoluţiei cuiva pe plan spiritual este cititul. Nu-mi pot imagina cât de săracă şi cenuşie ar fi fost viaţa mea dacă n-aş fi fost îndrăgostită de cărţi. Într-o lume ideală, mi-aş câştiga traiul din citit :))

- Chiar dacă ideea asta pare desprinsă dintr-o prezentare siropoasă de tipul acelora care circulă pe net şi sunt musai concepute pe fundal sonor de "Für Elise" (cât de nedrept e destinul acestei compoziţii devenite clişeu, deşi e splendidă), sunt convinsă că există oameni "meteorici", care apar în viaţa noastră numai pentru a dispărea fulgerător, după ce şi-au îndeplinit misiunea. Fie ne-au învăţat o lecţie, fie au constituit paiul de care ne-am agăţat salvându-ne de la înec, fie ne-au ajutat să depăşim un moment dificil în viaţă, fie ne-au slujit drept model... Ar fi de dorit să-i reţinem cât mai mult, dar de prea puţine ori este posibil.

- Nu trebuie subestimată puterea bucuriilor simple: aroma de cafea proaspătă, o plimbare prin parcul unde copacii au înmugurit, măcănitul răţuştelor, o veveriţă care străbate în fugă pajiştea, mirosul de plăcintă caldă cu mere, dimineţile cu soare, spuma de baie cu vanilie, muzica lui Beethoven, romanele Agathei Christie şamd. 

- E greşit, păgubos şi nedemn să judeci pe cineva strict după înfăţişare; am făcut-o şi eu la un moment dat, not proud of myself. Mi s-a demonstrat că mă înşelasem în "aprecierile" mele. De atunci, mi-am învăţat lecţia.

- Este important şi de dorit să faci bine; dar mai important este să nu faci rău.

- Una dintre cele mai importante investiţii o reprezintă călătoriile. Nu luăm nimic pe lumea cealaltă; e adevărat, poate nici amintirile călătoriilor nu ne vor însoţi "dincolo", dar împlinirea sufletească pe care o aduc nu este deloc de neglijat.

- Ai dreptul să fii necăjit dintr-un motiv sau altul, fără să te simţi vinovat că există pe lume oameni mai nefericiţi decât tine.

4 comentarii:

Loredana spunea...

Mi-a plăcut articolul pe de-a-ntregul, dar cel mai mult mi-a mers la suflet ultima parte. Ei da, avem dreptul să fim necăjiți, chiar dacă problemele noastre nu sunt cele mai mari din lume.

Pot să preiau jocul? Nu prea fac lepșe, dar pentru cât de frumos ai scris tu, mă tentează și pe mine acum...

Greta spunea...

Bineînţeles că poţi prelua leapşa, Loredana, chiar m-aş bucura s-o faci! :)

Da, sunt de părere că avem dreptul să fim trişti, dar mulţi nu împărtăşesc acest punct de vedere. Am auzit de foarte multe ori, şi din surse diferite, discursul cu "alţii sunt mai rău, au probleme mai grave". Şi sincer, nu pricep care-i ideea. De ce - sau de când - răul altora ar trebui să te facă să te simţi mai bine with your misery? Nu găsesc "logica", asta dacă o fi existând vreuna...

thea spunea...

Ma leg tot de ultimul tau punct - am mai spus despre asta si in comentariul de la postul trecut; eu sunt o persoana FOARTE pozitiva, dar am si eu supararile sau motivele mele de tristete. Si cand mi s-a intamplat sa aud ca altii au intr-adevar motive serioase si ca ale mele sunt asa, un mizilic, m-am revoltat; da, poate pentru altii sunt mici motivele mele, dar pentru mine sunt importante si fac din ele un capat de tara. Si nu vad nici un pic de egoism in asta!

Si da, si pentru mine lectura a insemnat si inca inseamna ceva importan in dezvoltarea mea. Daca as avea copii, asta ar fi primul lucru spre care as incerca sa-i indrept :)

Greta spunea...

Da, Thea, mare dreptate ai. Şi-a însemnat foarte mult pentru mine că mi-ai spus asta la postarea anterioară, pentru că-n ultima vreme am avut parte de multe reacţii de tip "alţii au probleme mai mari, ce faci aşa o dramă din atât", încât ajunsesem să mă simt o ciudată sau o drama queen.