marți, 10 februarie 2015

Abisurile comunicării cu Helpdesk-ul (IV)


Probabil că într-una din postările recente i-am deochiat pe cei de la Helpdesk. Sau poate că la ei proverbialele minuni nu ţin trei zile, ci numai vreo câteva ore, aşa :D Sunt minuni-instant, precum pliculeţele de cafea solubilă :)) Acum le vezi, acum nu le mai vezi.

Păi să vă zic. Azi, eroare în sistem - normal, ce altceva. O comandă expres, deci trebuia să plece urgent de la noi, pentru a fi mâine la client. Toate bune şi frumoase, numai că apare o dudă la scanare. Cum ar veni, pachetul nu era confirmat de sistem că este complet şi poate fi trimis, deşi era.  Şi fără această scanare nu poate fi trimis.  Adică ar putea, dar nu e permis.

Ştiam de unde vine problema, nu era prima dată când o aveam, numai că rezolvarea nu stătea în puterea mea. Mail fulger la IT, descriu cu acurateţe, menţionez că e o chestiune care nu apare pentru prima dată, bag şi un print screen (vorba aia: să fie, să nu trebuiască), subliniez că e vorba de o comandă expres, marchez mail-ul ca fiind important, send.

Un sfert de oră mai târziu, mail de la IT. Dragii de ei, ce repede s-au mişcat, îmi zic înduioşată. Citesc mail-ul şi duioşia dispare prompt, fiind înlocuită de perplexitate şi un sentiment din categoria "ce-naiba-o-fi-în-capul-ăstora".


"Bună Greta,

am citit mail-ul tău. Înţelegem că este o problemă la scanarea pachetului. Vrei să te ocupi, te rog, de acest lucru şi să ne anunţi de îndată ce ai rezolvat?

Salutări

Icsuleasca".

Ce faceeeee?! EU să mă ocup? Ce fumarăţi, maică? Mă uit încă o dată să văd care dintre IT-işti a semnat mail-ul (era trimis de pe un mailbox comun, al departamentului, cum avem şi noi). O pitulice. Fir-ar să fie, până şi Memo ar fi mai perspicace.  Scriu deci înapoi:

"Bună Icsuleasca,

exact asta este problema: din cauza faptului cutare (enter text plicticos despre chestiunea strict tehnică), sistemul nu recunoaşte numărul de tracking. Din acest motiv v-am scris, pentru a rezolva problema X, pe care de altfel, după cum ştii, am mai avut-o.

Salutări
(şi foarte mulţi nervi nedeclaraţi)
Greta".

De data asta n-am mai primit niciun mail. Ei taci, s-a ofuscat pitulicea, reflectez, deloc preocupată de acest aspect. La urma-urmei, dacă nu e-n stare să priceapă 3 rânduri simple, mai ales că nu era prima dată când aveam problema asta, să-şi dea în judecată strămoşii. Ooooo, sună telefonul. 

Na poftim, cine-ar fi crezut c-o să mă bucur să-l aud pe Memo? "Salut, Greta, cred c-am rezolvat. Verifică în sistem, acum ar trebui să meargă. Stau la telefon până te uiţi, ok?". Evident, era totul în ordine.

Îl iubesc pe Memo. Da, ştiu, acum vreun an şi ceva i-aş fi pus pielea-n băţ. Dar sunt femeie şi am dreptul să mă răzgândesc :))

Niciun comentariu: